duminică, 30 august 2015

De la teatru... Caderea ...

... Undercloud 2015...

CADEREA  de Albert Camus

Distributia, regia si adaptare: Nico Nitai
Consilier artistic: Luiza Kohn

Spectacolul se joaca de 40 de ani si a intrat in cartea recordurilor.







Jean-Baptiste Clamence, un fost avocat specializat în apărarea văduvelor si orfanilor, iar acum un judecător-penitent, locuieste în Amsterdam si se duce în fiecare zi la barul local "Mexico-City". El consideră că toti europenii sunt ocupati cu satisfacerea nevoilor si a plăcerilor, întreaga Europă aflându-se de altfel în această situatie. Pentru a caracteriza omul modern este suficientă o singură frază: "Ii plăcea desfrâul si citea ziare".
Clamence expune metodic viciile societătii, numindu-i "saduchei" pe oameni care trăiesc în bogătie, dar nu dau bani la săraci si declarând că si el-însusi a fost odată un saducheu. Cu toate acestea, ideile sale pe această temă au fost diferite, deoarece "lăcomia, care în societatea noastră tine loc de ambitie" l-a făcut întotdeauna să râdă. Autocritica, introspectia si reflectia lui Clamence nu sunt lipsite de umor, fiind prezentate cu un strop de amărăciune. Prezentându-se pe sine, precum si rolul său în societate, el spune printre altele: "(...) inspir încredere, nu-i asa? Stiu să râd deschis, să strâng mâna cu putere, si astea sunt tot atâtea atuuri".
Un moment important pentru Clamence a fost atunci când si-a dat seama că de fapt criminalii pe care-i apăra si chiar ticălosii înrăiti se considerau în fapt a fi nevinovati. Admitându-le vinovătia, el considera că nu există însă oameni nevinovati, iar niciun om cinstit nu trebuie să se creadă nevinovat, exemplificând prin faptul că într-o zi, Jean-Baptiste Clamence, avocat cunoscut si respectat căruia i s-a acordat chiar si Legiunea de Onoare, a trecut pe lângă o femeie care se îneca, prefăcându-se că nu vede si nu aude nimic. Esenta conceptului de "judecător-penitent", asa cum îl defineste Clamence, va fi explicat abia către sfârtitul "mărturisirii sale publice". Iar toată povestea este în esentă o mărturisire a propriilor păcate.

Caderea-fragment

"În acea noapte de noiembrie, cu doi sau trei ani înainte de seara în care mi s-a părut că
aud un râs în spatele meu, traversam podul Royal, îndreptându-mă către malul stâng al
Senei, unde îmi aveam locuinţa. Era unu după miezul nopţii şi cădea o ploaie măruntă,
un fel de burniţă, iar rarii trecători se grăbeau către casele lor. Tocmai mă despărţisem de
o prietenă, care, fără doar şi poate, dormea acum de mult. Eram fericit că merg pe jos, cu
trupul puţin amorţit, dar calm, hrănit cu un sânge blând ca ploaia care cădea. Pe pod, am
trecut pe lângă o siluetă întoarsă cu spatele, care, aplecată peste parapet, părea că
priveşte fluviul. Uitându-mă mai bine am văzut o femeie tânără şi subţire, îmbrăcată în
negru. Între părul întunecat şi gulerul mantoului i se zărea doar ceafa, proaspătă şi
umedă, la care n-am rămas nesimţitor. Dar, după o clipă de şovăială, mi-am văzut de
drum. Ajuns la capătul podului, am apucat-o pe chei, în direcţia cartierului Saint-Michel,
unde locuiam. Străbătusem cam cincizeci de metri, când am auzit zgomotul — care, în
ciuda distanţei, mi s-a părut asurzitor în liniştea nopţii — unui trup ce se prăbuşeşte în
apă. M-am oprit brusc, dar nu m-am întors. În clipa următoare, am auzit un strigăt, repetat
de mai multe ori, ce cobora în josul fluviului şi care dintr-o dată s-a stins. Tăcerea care a
urmat în noaptea încremenită brusc mi s-a părut nesfârşită. Am vrut să alerg, dar am
rămas ţintuit locului. Cred că tremuram din tot trupul, de frig şi de spaimă. Îmi spuneam
că trebuie să acţionez repede şi totodată simţeam cum mă năpădeşte un fel de slăbiciune
de neînvins. Am uitat ce gând mi-a venit atunci. "Prea târziu, prea departe..." sau ceva în
felul ăsta. Continuam să ascult, nemişcat. Apoi, cu paşi grăbiţi, m-am îndepărtat prin
ploaie. N-am prevenit pe nimeni de cele întâmplate.
[...] Cum? Femeia aceea? Nu ştiu, cu adevărat nu ştiu nimic. N-am citit ziarele.
Nici a doua zi şi nici în zilele următoare. 
............................................................................................................................................
Nu semănăm oare toţi unii cu alţii, vorbind întruna fără a ne adresa nimănui, punându-ne
mereu aceleaşi întrebări, deşi cunoaştem dinainte răspunsul? Atunci, povestiţi-mi, vă rog,
ce vi s-a întâmplat într-o seară pe cheiurile Senei şi cum aţi izbutit să nu vă riscaţi
niciodată viaţa. Rostiţi cuvintele care, de ani de zile, răsună neîncetat în nopţile mele, şi
pe care le voi spune, în sfârşit, prin gura dumneavoastră: "O, tânără fată, aruncă-te încă
o dată în apă ca să-mi dai încă o dată putinţa să te salvez, pe tine şi pe mine!" Încă o
dată... ce imprudenţă! Să presupunem, iubite maestre, că ruga noastră s-ar împlini. Ar
trebui să trecem la fapte. Brr...! Apa e atât de rece! Dar să nu ne neliniştim! Acum e prea
târziu, va fi întotdeauna prea târziu. Din fericire! "



sâmbătă, 29 august 2015

De la teatru... Box FM...

... Undercloud 2015...

Box FM

de Radu Iacoban
Distributia: Catalin Babliuc
Vocile: Ana Ularu, Conrad Mericoffer, Andrei Runcanu, Sorin Dobrin
Regia: Radu Iacoban
Scenografia: Conrad Mericoffer, Mihaela Ularu

BOX FM este un fragment din viaţa lui David, DJ de radio de la el de-acasă, care între două piese trebuie să converseze cu diverşi ascultatori intraţi în direct prin telefon în emisiunea sa.
„David (Cătălin Babliuc) e un DJ de radio neconvenţional. Un prieten al umorului, un inamic al prostiei şi un degustător rafinat de muzică. Bună”, spune regizorul şi scenaristul piesei, Radu Iacoban. „Box FM e un pariu realizat între mine - actor şi, mai nou, modest dramaturg - şi un actor energetic şi, cel mai important, bun coleg şi prieten. Îl cunosc pe Cătălin de 14 ani. Am facut foamea împreună, am jucat spectacole bune împreună şi acum am considerat că e cel mai bun moment să lucrăm la această comedie", dezvăluie tot Radu Iacoban.

Mai multe despre piesa, regizor si actori aici






Va multumesc pentru vizita!

miercuri, 26 august 2015

MFC... de la teatru...

... Undercloud - Festivalul International de Teatru Independent...

"N(aum)" cu Oana Pellea si Cristina Casian



"Crema de zahar ars. Astazi ii spunem dragoste. " cu Marius Manole si Andreea Bibiri




Fotografii care spun povesti frumoase gasiti la Carmen! Nu este nevoie de cuvinte !
Va multumesc pentru vizita!


                                       


miercuri, 19 august 2015

miercuri, 5 august 2015