Cu dragoste pentru comuna lui...

...

    Muzeul etnografic Ovidiu Coca in scoala, unde este salvat trecutul unei localitati care in 1939, ocupa locul I pe tara ca nr de intelectuali plecati- Iepuresti.

Pentru mai multe amanunte puteti citi textul de mai jos, preluat de la

 http://povestidangheorghe.blogspot.ro/2008/03/traditie-la-congelator-ce-s-vezi-n.html

"Ce sa vezi in judetul Giurgiu? Campie, praf, saracie. Turism? Glumesti! Dar uite ca satenii din comuna Iepuresti au schimbat "macazul". S-au facut muzeografi. Din plugari ce erau. Ce sa aduci in muzeul ala? Ce-a avut fiecare pe acasa. Diverse lucruri de la strabunici. Plus ce-au gasit in pamant. Ca arheologii. Lucruri din vremea dacilor. Si o bucata dintr-un bombardier american.
E aproape. Sa tot fie vreo 20 de kilometri de Bucuresti. Comuna de care va vorbesc acum. Iesi din soseaua spre Alexandria si mai mergi trei kilometri. Ai ajuns? Bine, atunci intrebi de profesorul de geografie Ovidiu Coca. El a avut ideea muzeului. Ne intampina omul bucuros. La scoala comunala. Mai vin din cand in cand vizitatori. Bucuresteni. E destul de ciudat. Noi, care stiam ca asemenea institutii sunt facute de stat, de ministere, de organele oficiale. Uite ca si taranii si-au facut un muzeu. Profesorul isi ia cheia si ne conduce la vechea scoala. Acolo e muzeul, inaugurat in 1998. Deschide lacatul de la usa. Intram.
Ce mai e traditia populara in ziua de azi? Aproape ca a disparut. Mai ales in sudul tarii. Obiceiuri? Doar amintiri. Spun etnografii. Internet, televizor, masini, munca in strainatate. Astea sunt noile subiecte in lumea satului. Si atunci cineva s-a gandit sa salveze trecutul. Sa vada si generatiile viitoare cum traia si cum muncea taranul roman. Pe vremea opincii. De la ideea asta s-a plecat. Macar la muzeu sa mai vedem satul romanesc autentic, zice profesorul.
O statistica scolara din 1939 arata ca aceasta comuna era, in perioada interbelica, pe primul loc din Romania in privinta numarului de intelectuali plecati, vorba aia, de la "coada vacii". Iata o lista facuta cu 68 de ani in urma. In care se vede ca la momentul respectiv comuna Iepuresti se putea lauda cu 60 de proaspeti invatatori si 25 de licentiati. Daca esti curios, poti sa rasfoiesti un catalog din 1907. Sau caiete ale puilor de taran. Foi matricole din 1904. Chiar si o banca din vremuri imemoriale. Tablita pe care se scria la clasa. Manuale de peste 100 de ani.
Sunt mii de obiecte in muzeu. Ingramadite in numai trei camere. Doar tavanul e liber. Cruci de piatra care se puneau la fantani. Costume populare. Cobilite. Pristolnice. Rodane pentru prelucrat lana. Razboi de tesut. Un felinar care se punea in gospodarie. Fotografii vechi. Cu oameni din alte vremuri. Vioara unui lautar. Un plug din lemn. Un car. O troita. Foale de la un atelier de fierarie. Razboi de tesut. Urcioare si putini. Un televizor cu lampi. Patefon. O masina de gatit. Certificate de nastere de la inceputul secolului trecut. Acte de vanzare ale unor terenuri din 1830. Localnicii le-au donat muzeului. Dar si profesorul a batut din poarta-n poarta, intreband cine ce are.
Multa istorie la Iepuresti! Pamantul e plin de ceramica dacica, unelte, monede. Elevii au sapat alaturi de coordonatorul muzeului. Cercetarile se fac primavara si toamna. Mai nou, sapaturile au ajuns la Stalpu. E unul dintre cele sase sate ale comunei. La randul lor, taranii au adus tot felul de obiecte care au ramas pe aceste locuri dupa cele doua razboaie mondiale. O cascheta germana, bucati de pistoale, genti, cutite. Dar vedeta colectiei militare e o bucata dintr-un bombardier american. Se stie ca avionul a cazut la 28 iunie 1944. Tabla e suficient de mare sa acopere un hambar. Chiar pentru asta a fost folosita de un gospodar, timp de mai bine de o jumatate de secol."

Pentru fotografii puteti vizita si

http://www.modernism.ro/2012/11/04/muzeul-etnografic-iepuresti/

Va multumesc pentru vizita !