Foto de inginer: Biserici rupestre. Manastirea Cetatuia

Există un grup de biserici rupestre care şi-au menţinut până azi funcţiile de Altar al Domnului situate într-un fel de triunghi tainic, într-o nişă ecologică ocrotitoare a obiceiurilor, datinilor şi tradiţiilor româneşti. Este vorba de zona Muscelului, iar bisericile rupestre în funcţiune sunt: Corbii de Piatră, Nămăeşti şi Cetăţuia Negru Vodă; zonă în care s-au găsit dovezi materiale certe care atestă că strămoşii noştri erau - aşa cum se spune adeseori - creştini înaintea creştinismului.

Pe drumul spre biserica

Manastirea Cetatuia Negru Voda sta marturie a traditiei crestine milenare a poporului român. De-a lungul timpului ca vechi locaş de cult ce a fost odată dacic iar acum creştin, a avut o existenţă sinusoidală, cunoscând atât perioade de maximă înflorire cât şi perioade adânci de pustiire şi distrugere. Locurile acestea pe lângă marea încărcătură religioasă pe care o au, conţin şi extrem de bogată încărcătură istorică, atât prin poziţia geografică cât şi prin marile personalităţi care şi-au pus amprenta aici. În acest locaş îşi vor găsi refugiul la liniştea zidurilor şi laolaltă în rugăciune cu sihaştrii, Nicolae Alexandru Voievod, Ioan Radu Negru Voievod, Vladislav Vlaicu, Vlad Ţepeş, Mihai Viteazu, Matei Basarab la 1634, Constantin Şerban Vodă la 1658, Brâncoveanu Constantin - martirul - la 1690, din a cărui poruncă s-a pictat cel de al doilea strat în biserica din stâncă; Stolnicul Constantin Cantacuzino, la 1775; primul rege al României Carol I, ce a vizitat în câteva rânduri ruinele vechii cetăţi.

Bisericuta, amenajata într-o pestera naturala, are legatura cu cele trei biserici de la poalele muntelui, inspirate de maruntele asezari rupestre care înconjurau marile lavre de la Muntele Athos. Actuala biserica este constituita din doua pesteri, separate printr-un perete natural. Într-una dintre ele, care acum este pronaos, se afla scobit în peretele dinspre vest altarul catolic al Doamnei Marghita, sotia lui Negru Voda, altar refacut mai târziu de Doamna Clara, ce-a de-a doua sotie a Voievodului Nicolae Alexandru. În cealalta pestera, mai mare, se afla biserica propriu-zisa, împartita printr-un zid de caramida si piatra, ce constituie tâmpla altarului cu trei usi înguste. În altar, proscomidiarul este amenajat chiar pe stânca. În peretele despartitor dintre cele doua pesteri s-a facut o usa, astfel ca pestera unde este altarul catolic devine pronaos. Deasupra usii, în naos, se disting chipurile ctitorilor Nicolae Alexandru-Voiavod, Radu Negru-Voiavod, jupânul Gheorghe Vineteanu si staretul Iosif.

Precum Cetatuia lui Negru Voda este legata de întemeierea Tarii Românesti, asa si schitul rupestru cu acelasi nume este una dintre cele mai vechi asezari isihaste de la noi din tara, fapt confirmat de atestarile documentare sau literare din secolul al XIII-lea. Ea era considerata cea mai aspra sihastrie din tara noastra si acest lucru se poate vedea si astazi.

Într-o scobitura de piatra, sub forma de sicriu, s-au gasit moastele Cuviosului Ioanichie Schimonahul, mort la 1638. pe marginea prapastioasa a peretelui estic al cetatuii se afla asa-zisa chilie a lui Negru Voda. Legenda spune ca aici îsi depozita Negru Voda tezaurul în timpul navalirilor tatarilor. Ulterior, aici au locuit pustnici ce au cioplit icoane în peretii de piatra. Din 1992, schitul a devenit manastire ce tine de Episcopia Argesului.

În prezent biserica rupestra are doua hramuri: Adormirea Maicii Domnului si Izvorul Tamaduirii. Apa tamaduitoare izvoraste din altar.

Cel de-al doilea hram al bisericii, a fost ales datorita acestui fapt. Într-adevar, între cele doua sarbatori, dintr-unul din peretii de piatra ai sfântului altar izvoraste neîncetat un suvoi de apa tamaduitoare. În intervalul de timp dintre cele doua sarbatori, acest bazinas este în permanenta plin cu apa sfânta, ce a vindecat pe multi credinciosi.

sursa: http://www.cetatuiamuscel.ro